cam asa...

viata e jocul propriilor noastre alegeri!

n-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit...

fiecare cu lumea lui...

Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întreabă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărtă, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.

cuvinte gasite pe net..

Zilele trecute am gasit pe net o rugaciune care mi-a placut mult, pe www.damaideparte.ro/

“Iarta-ma, Doamne:

• pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
• pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
• pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
• pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
• pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
• pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
• pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
• pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
• pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
• pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
• pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si, din teama, nu am indraznit sa pasesc!
• pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
• pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, si a Imparatiei Tale Divine!

Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita, te rog iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:

• pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
• pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
• pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
• pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !
• pentru lumina pe care am constientizat-o in adancul meu!
• pentru iertarea pe care, daruind-o, mi-a adus pace!
• pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
• pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
• pentru viata mea care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
• pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
• pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
• pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
• pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale Divine!

Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita, te rog, Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!”

Rugaciune scrisa de parintele Argatu

nu te iubesc

    Am gasit poezia de mai jos pe net. Imi place. Si nu stiu exact cine e autorul...

      "Nu te iubesc ! Nu ! Eu nu te iubesc
       Dar cand nu esti cat pot sa fiu de trista
       Si cat invidiez albastrul cel ceresc
       Cu stelele ce te vad si te asista.

       Nu te iubesc ! – si-atunci de ce visez ?
       De ce te simt atat de mult in mine ?
       Si in singuratatea mea oftez
       Si -as vrea sa pot sa fiu cu tine ?.

       Nu te iubesc ! – totusi cand esti departe
       N-as vrea s-aud deloc pe-altcineva
       Sa stiu ca nimeni nu ma mai desparte
       De timbrul vocii tale-n mintea mea.

       Nu te iubesc ! – dar ochii tai vorbesc
       Si-n suflet simt aprins un tainic dor
       Si-n cerul amintirii mele cresc
       Cum n-au facut-o altii asemeni lor

       Nu te iubesc ! – tot spun, dar ce folos
       In jur vad numai zambete senine
       A celor care vad cum ma foiesc
       Si cum te caut din ochi numai pe tine."

o melodie

sunt singura...
si ma simt singura...
mi-e dor de el.
ma intreb daca lui i se mai face vreodata dor de mine.
poate da. poate nu.

incep sa cred ca toamna e un anotimp frumos... doar daca poti sa te bucuri impreuna cu cineva de tot ce e frumos in jur.
dar daca acel cineva lipseste, daca tanjesti dupa acel cineva... toamna incepe sa devina anotimpul tristetilor si melancoliilor. sper sa nu ma tarasc prea mult in mocirla asta in care simt ca incep sa ma afund de cateva zile...
sper sa-mi regasesc optimismul... cat mai repede...